Odihna activa

Timpul de odihna activa este timpul alocat altui gen de odihna, care nu presupune suspendarea starii de veghe si a activitatii, ci desfasurarea unor activitati cu valente revitalizante; odihna activa este relativa, ea nu inlocuieste somnul si nu are efecte asupra starii generale de oboseala, ci asupra unor tipuri specifice de oboseala care se instaleaza in anumite momente ale programului zilnic, saptamanal, anual.

Din acest punct de vedere, se considera ca odihna activa inseamna “a schimba ocupatia obisnuita” sau “alternarea unui fel de activitate cu altul”; in mod evident, maximizarea efectelor odihnei active ridica probleme de genul: cu ce fel de activitati trebuie facuta alternanta? Cand si cat timp trebuie facuta schimbarea pentru a fi eficienta si pentru a nu obosi ea insasi?

Odihna activa nu are sens decat daca exista rezerve energetice si functionale care sa poata fi activate prin odihna activa; sa nu uitam ca activitatile prin care se realizeaza odihna activa produc la randul lor oboseala, iar pe masura ce potentialul global al organismului scade, se reduce si eficienta odihnei active.

Odihna activa este posibila si necesara datorita fenomenului de oboseala selectiva: se datoreaza faptului ca activitatile umane sunt diferite sub raportul structurii si naturii solicitarilor la care supun organismul si, in particular, sistemul psihic.

DE EXEMPLU:

• activitatile manuale solicita preponderent efort fizic, deci genereaza oboseala fizica, musculara;
• activitatile intelectuale presupun concentrare senzoriala si efort mental, deci genereaza o oboseala intelectuala, senzoriala (a analizatorilor) sau / si mentala (a functiilor corticale).

De remarcat ca exista structuri specifice de solicitari in interiorul fiecarei categorii de activitati, dupa cum urmeaza:
 activitati fizice:
– pot fi activitati care solicita efortul muscular;
– activitati care solicita precizia si viteza miscarii;
– se pot desfasura stand in picioare sau sezand;
– pot fi repetitive sau variate;
– in aer liber sau in incinte amenajate;
– exista o oboseala specifica fiecarui tip de activitate si care poate fi diminuata prin intercalarea altor tipuri de activitati (odihna activa).

› exista structuri specifice de solicitari (mai putin evidente) si in cadrul activitatilor cu dominanta intelectuala:
– angajeaza in proportii diferite procesele perceptiei, gandirii, memoriei, imaginatiei, limbajului
– concentreaza atentia;
– mecanismele interne de autocontrol cognitiv – fiecare genereaza forme specifice de oboseala intelectuala.

Desfasurarea timp indelungat a aceleiasi activitati sau a unor activitati (actiuni, operatii, miscari) repetitive, monotone si omogene in continut amplifica si grabeste instalarea oboselii – genereaza oboseala unilaterala, care se acumuleaza mai repede decat oboselile specifice; asa apare nevoia de odihna activa si trebuinta de alternare a activitatilor.

Pentru a ma contacta da click AICI si foloseste formularul de contact.

2 psihosports