Echilibrare & Autoreglare

istock_000014430218xsmall1

Percepem factorii externi prin intermediul filtrelor interioare, dictate de modul personal de gandire si interpretare (din NPL).

Autoreglarea psiho-neuro-motrica in mod constient, nevoia de o stare interioara optima, facilitarea sportivului pentru cunoasterea si antrenarea propriilor sale mecanisme de autoreglare incat acestea sa devina deprinderi psihologice constante, pentru obtinerea starii de flux.

Autoreglajul se realizeaza la nivelul urmatoarelor subsisteme:

- afectiv (emotionalitate necontrolata, anxietate, atitudini neproductive);

- voluntar (stapanirea de sine, urmarirea scopului, darzenie, combativitate);

- ideativ (luciditate, selectarea ideilor si gandurilor mobilizatoare);

- motivational (reglarea motivatiei optime prin evitarea amintirilor sau expectatiilor nefaste si a rationamentelor excesive sau autocritice);

Principalele mijloace autoreglatorii sunt:

- gandurile automate si autosugestiile, care ne influenteaza imaginatia, emotionalitatea, respiratia, ritmul cardiac si tonusul muscular;

- imaginatia dirijata in directia a ce ne dorim sa realizam si cum sa facem, va tine la distanta indoielile, anxietatea si tensiunile corporale nedorite;

- respiratia este subsistemul care poate fi reglat in mare masura constient, profunda (abdominala) si calma induce relaxarea tonusului muscular, ritmului cardiac, reda stapanirea de sine in anumite situatii;

- placerea, atentia si constientizarea faptului ca ceea ce face este exact, ceea ce si-a dorit persoana/sportivul sa faca.

Antrenarea acestor mijloace, de catre psihologul sportiv, pana cand devin deprinderi psihice permanente.

Dupa prof. Epuran (2008, p.324) si V. George, autoreglarea este un sistem de comanda si control, cu feedback, care are ca activitate urmatoarele demersuri: stapanire, activare, ameliorare, echilibrare, restructurare, compensare, corectare si altele.